Haikuul zilei -- 24 august 2018

grădina tristă –
în coaja de nucă
ploaia-şi face cuib

(Olimpia Brendea Deşliu)




Contextul versurilor extreme viza găsirea unui loc unde grădina sub ploaia de toamnă să-şi poată aduna şi alina tristeţea. Pentru autoare, acel loc miniatural, semănînd cu un leagăn, a fost observat în coaja de nucă. Aşa măruntă, coaja, rămasă în noroi în urma vegetaţiei răpuse, este semnul suprem al unui gol pe care nu-l poate umple decît o imensă nostalgie.

Haikuul zilei -- 10 noiembrie 2017

suit în amvon –

un greier sporovăind

singurătăţii

(Olimpia Brendea-Deşliu)

        Greierul de mai sus merită să fie pus în contrast cu cel al lui Florică Dan: după înserat / câmpul plin de greieri... / până la stele. Amplitudinea neaşteptată a prezenţei greierilor, modul tainic în care ţîrîitul lor umple spaţiul nopţii pînă la stele, nu este nimic mai mult decît ceea ce a simţit oricine i-a ascultat cu adevărat. Spaţiul nopţii este aici cutia de rezonanţă, lumea întreagă – scena pe care evoluează greierii în apoteoză.

Exuberanţa cîmpului cu greieri poate fi însă contrazisă de o trăire contrară. Simbolurile sînt de obicei ambigue şi adesea contrastante. Şi greierul din poemul de mai sus ne face să resimţim în biserica goală sau părăsită un spațiu înfiorat  doar de sonorităţi timorate şi triste.