mormânt troienit -
o creangă cu măceșe
se-agață de cruce
Cristina-Monica Moldoveanu
''Un haiku reușit va fi mereu proaspăt, ți se va lipi de suflet asemenea unui abțibild și-l vei putea savura neîncetat oriunde și oricând.''
mormânt troienit -
o creangă cu măceșe
se-agață de cruce
Cristina-Monica Moldoveanu
merii in floare -
am totul dinainte
pe masa goală
Șerban Codrin - Denk
Un poem excepțional, antologic, care frapează prin două imagini foarte bine juxtapuse, prin textura armonioasă ce emană Zen, prin karumi, teleportându-l pe cititor într-o lume veche, de tip monastic, austeră, ce propovăduiește bucuriile simple ale vieții, acea mathesis universalis prin care Dumnezeu ne îndeamnă să ne geometrizăm existența, adică să facem ordine și să-i dăm spiritului ceea ce merită, renunțând la tendința bolnăvicioasă de a ne complica mereu viața și de a ne risipi energia zbătându-ne să acumulăm cât mai mult posibil,totul dacă se poate, în plan material.
Cezar Florin Ciobîcă
cetăți falnice -
rosturile dintre ziduri
străpunse de maci
Mihail Buraga
Oricît s-ar semeți grandoarea, fără nicio grabă și fără ostentație, macii fragili „străpung" prin fisuri și subminează orice zidire. Cu nevinovăție.
(Corneliu Traian Atanasiu)
de pe faleză
privesc marea -
umbra mea în larg
In Memoriam - Radu Patrichi
Evoluția nu are o direcție preferențială. O ia pe căi doar de ea știute. Și omul nu se poate împotrivi. Dar poate privi lucrurile cu o tristețe mai șăgalnică. Un singur cuvînt face din ie un tărîm apt de neașteptate prefaceri acvatice. Și din molii continuatori demni și talentați ai evoluției.
(Corneliu Traian Atanasiu)
Viscolul, tocmai prin albeața lui copleșitoare, urzește în sufletul cititorului contrariul – bezna. Negura groasă care s-a țesut peste războiul nefolosit al bunei. Plăsmuirea și uneltirea lucrează parcă laolaltă. Împletindu-se.
(Corneliu Traian Atanasiu)
mâna streașină-
până și zambilele
unduind spre drum
Ecaterina Pupăză
Din mîna streașină e călăuzit tot poemul. Cineva așteaptă sau conduce cu privirea. Mirosul zambilelor însoțește vibrînd toată scena.
(Corneliu Traian Atanasiu)
viscol peste sat -
în palma bătrânului
o dată ștearsă
Ana-Maria Badea
răscruce de drum -
albul zăpezii ducând
spre nicăieri
Nicoleta Șurpanu
taraba presei -
ninsoarea cenzurează
știrile negre
Andrei Andy Grădinaru
singurătate -
și ziua se strecoară
prin gaura cheii
Gabriela Cecilia Cioran
zi de post negru -
lângă geamul chiliei
un prun înflorit
Cezar-Florin Ciobîcă
pâlc de zambile -
sprijinită de pridvor
fărâma de cer
Vero Anttheia Teodoru
parfum de frezii –
teancul de scrisori legat
cu fir alb roșu
Ecaterina Pupăză
cină cu stele –
din luna întreagă
doar o felie
Irina Țipordei
petale în vânt –
mama privind nostalgic
peria de păr
Marcela Ignătescu
fals armistițiu -
fără cusur lucrarea
păianjenului
Mihai Talașman
amurgul toamnei –
in ghergheful bunicii
a-nflorit un prun
Mircea Moldovan
războiul rece –
în rondul de narcise
fulgi de zăpadă
Ramona Bădescu
târg de mărțișor –
o inimă nouă
în pieptul mamei
Mihai Moldoveanu
cu rufele la râu –
două mâini crăpate
spală soarele
Mihai Moldoveanu
apus de soare -
cu turnuri tot mai mari
castelul de nisip
Paul-Mircea Iordache
nopți reci de toamnă -
două mâini se încălzesc
una în alta
Eduard Țară
fulgi prin lucarnă -
păpușile cele vechi
din nou mirese
Mihai Pascaru
flori de gheață-n geam -
mănușile brodate
de o molie
Luminița Petrea