după secetă –
furca ținând cu dinții
iarba cosită
Ion Cuzuioc
Poemele în care se folosește o expresie sînt cele mai seducătoare dintre haiku-uri. Ele sînt o dovadă a faptului că limbajul aluziv al limbii în care sînt scrise este implicat în forma lui cea mai specifică. Și mai grăitoare. Mai convingătoare.
A ține cu dinții înseamnă a face totul pentru a obține rezultatul dorit. Și, în situația enunțată de poem, în urma secetei, iarba cosită are o valoare inestimabilă. E adevărat, dinții furcii n-au abilitatea acelora ai prădătoarelor care sînt la originea etimologică a expresiei. Împrejurările creează însă atmosfera în care, stilistic, lucrurile și emoția compensează discrepanțele. Fac ca mînuirea furcii să încline spre expresivitate. Spre o delicatețe de moment.
Apelînd cu talent la resursele limbii, sînt puse în valoare atitudini latente existente în chiar limbajul folosit.
(Corneliu Traian Atanasiu) A ține cu dinții înseamnă a face totul pentru a obține rezultatul dorit. Și, în situația enunțată de poem, în urma secetei, iarba cosită are o valoare inestimabilă. E adevărat, dinții furcii n-au abilitatea acelora ai prădătoarelor care sînt la originea etimologică a expresiei. Împrejurările creează însă atmosfera în care, stilistic, lucrurile și emoția compensează discrepanțele. Fac ca mînuirea furcii să încline spre expresivitate. Spre o delicatețe de moment.
Apelînd cu talent la resursele limbii, sînt puse în valoare atitudini latente existente în chiar limbajul folosit.
(Corneliu Traian Atanasiu)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu