Haikuul zilei -- 31 iulie 2018

urlă viscolul –

în curtea grădiniţei

scîncet de leagăn

(Vali Iancu)

Haikuul zilei -- 30 iulie 2018

luminiţe-n pom -

micuţul meu clipeşte

imitându-le

(Ivăşcan Horia)

Haikuul zilei -- haiku clasic -- 29 iulie 2018

seară în tihnă -
aud căzând polenul 
pe floarea cepei

Șerban Codrin

Haikuul zilei -- 28 iulie 2018

Vară toridă –

în telefon doar ploaia

pare aproape

Eduard Țară

În ce privește contextul poemului, există doar vagi apropouri care cer refacerea sa mai complexă, mai amplă, mai subtilă. Arșița, telefonul și ploaia sînt provocări aparent prea vagi pentru a obține o situație și un context acceptabile.

Aparent lucrurile-s clare. Situația evocată de prima parte a poemului este una excesiv de fierbinte. Se pare că telefonul aduce totuși o ameliorare a ei. Abia acum ne dăm însă seama că situația trebuie reevaluată. Ploaia așteptată nu poate veni prin telefon, ea pare doar aproape. De fapt, e undeva la capătul celălalt al firului. Sau, mai curînd, este, cum se și spune, în telefon, în vorbele care se precipită răcoros și reavăn peste sufletul însetat al celui ce le ascultă. Acum citim cu siguranță: în telefon doar, după care facem o pauză, punem o virgulă. Vara de afară (care dubla seceta interioară) nu va fi afectată de ploaia sosită acum prin telefon, dar sufletul celui ce o ascultă se va înviora. Vara toridă va deveni doar floare la ureche. O circumstanță neglijabilă. Cele două părți se întrepătrund atunci cînd vrem să înțelegem situația globală. Și una, și alta sînt relativ eliptice, iar situația în întregul ei se constituie din indiciile provenite din ambele părți. Imaginația cititorului reconstituie situația inițială, adăugînd elementele lipsă, doar sugerate prin prezența alături a celor două părți ale poemului.

Haikuul zilei 27 iulie 2018

Seară noroasă –

pe banca de mesteacăn

aştept greierul

Ion Roşioru

Haikuul zilei -- 26 iulie 2018

Vară toridă-

peste câmpul însetat

apa morților

Genovel-Florentin Frățilă

Un poem care mi-a atras atenția datorită frumuseții dar și datorită încărcăturii spirituale a acestuia, adusă de sintagma apa morților

Primul vers Vara toridă, fără a avea elemente pitorești sau romantice, fără vreun detaliu sau décor, atât cat ar fi putut fi cuprins în doar cinci silabe, are forța imagistică datorită rezonanței cuvântului toridă, cuvânt care accentuează inerția peisajului copleșit de soarele dogorâtor. Sub palma sterașina, acuitatea aproape senzorială a caniculei estompează linia orizontului, devenită unduitoare, aerul înfierbântat creând iluzii optice specifice deșertului, mirajele. Atmosfera de pustietate, părăsire este continuată în versul următor peste câmpul însetat, fără a aduce în atenție vreun element al vieții și încheind cupănint într-un registru puțin schimbat dar la fel de arid ca imagine, apa morților. Legătura cu strămoșii, ideea de singurătate și pustiire dându-i o dimensiune mitică, credința vie în eternitate prin folosirea sintagmei de mai sus …însuflețindu-l. 

Deși compus din două secvențe textul devine unitar, peisajul terestru unit cu cel cosmic și spiritual într-o formulare simplă, firească, curgând armonios spre versul final și aducând în prim plan apa, liant a celor două lumi. Dincolo de cuvinte, dincolo de arșiță și colb, remarc frumusețea austeră a pământului sterp udat de ploaia spirituala a gândului cultivat, legătura subtilă și asemănarea omului cu natura înconjurătoare. Câmpul ființei noastre însetat de cunoaștere, frumusetea clipei atinse în câteva silabe de frumusețea ideii, o fata morgana într-un poem fără culoare pe care l-aș numi de stare, cu aware puternic și un wabi-sabi pe măsură. L-aș asocia cu secvențele verii secetoase și triste din poezia lui N. Labiș, iar versul /îmbătrâneşte, ah, cât de repede, apa. Şi ceasul/ aparținând lui L. Blaga ne arată cum Dumnezeu se apleaca uneori asupra lucrului mâinilor sale, oamenii, cu poeme inspirate care ne înalță gândirea. (Ana Urma)

Haikuul zilei -- 25 iulie 2018

Seară de vară –

câinele bea din baltă

toate stelele

(Marius Chelaru)