sâmbătă, 31 martie 2018

Haikuul zilei -- 1 aprilie 2018 - haiku clasic




Printre fire verzi
un pai de anul trecut –
singur bătrânul

(Șerban Codrin)



Haikuul zilei -- 31 martie 2018




cicoarea-n floare -
ochii umezi ai maicii
tot mai spălăciți



(Luminița Ignea)



Pe de-o parte contrastul dintre cicoarea mereu la fel de albastră și culoarea tot mai ștearsă a ochilor mamei. Pe de alta expresivitatea tot mai gravă a ochilor înlăcrimați, care, chiar dacă nu mai văd, știu totul.


joi, 29 martie 2018

Haikuul zilei -- 30 martie 2018




târg de țară -
străinii caută
cozi de topor

(Petru-Ioan Gârda)


        Doar apropoul spune că țara-i scoasă la mezat. Și doar cuvîntul străinii ne pune pe gînduri cu privire la cozile de topor. Altfel, ne simțim doar la obișnuitul bîlci local unde găsești de toate.



Haikuul zilei -- 29 martie 2018




arșița verii -
refugiați musulmani
în umbra crucii

(Petru-Ioan Gârda)



        Frumos surprinsă criza. Discret, fără excese. Fără parti-pris-uri. Și, evident, fără soluții. Cu apropouri  cît se poate de decente.





miercuri, 28 martie 2018

Haikuul zilei -- 28 martie 2018




vântul schimbării -

doar cocoșul de tablă

se-nvârte în gol

(Violeta Urdă)


        Vîntul schimbării pare să promită o primenire, o evoluție pozitivă, o reformare așteptată de mult. Aici însă totul e doar învîrteală, în gol, tot pe loc, pe loc, pe loc… Și mișcarea poate avea înțepeneala ei. Chiar dacă e fardată propagandistic.



marți, 27 martie 2018

Haikuul zilei -- 27 martie 2018




acelaşi peron

nici o batistă

(Petruţa Ionescu)


        Momentul despărțirii e și el de mult în urmă. Acum peronul e pustiu, scena de demult doar amintire cu tot cu recuzita de rigoare. Un poem în care elipsa primează. Cititorul trebuie să refacă contextul din cele cîteva indicii evocate.

luni, 26 martie 2018

Haikuul zilei -- 26 martie 2018




de Înălțare -
iedera se cațără
pe mausoleu

(Cezar Florin Ciobîcă)



        Și ca intenție, și ca tehnică, poemul amintește de cel al lui Iulian Dămăcuş: Victorie! – / iarba pe meterezele / cetăţii. În ambele, vegetația învinge omul, amintirea și încercările lui de a dura prin edificii grandioase. Iedera este surpinsă în momentul asaltului, iarba în acela al biruinței.