''Un haiku reușit va fi mereu proaspăt, ți se va lipi de suflet asemenea unui abțibild și-l vei putea savura neîncetat oriunde și oricând.''
Povești
de demult.
Poți
să te lauzi cât vrei
martori
nu mai sunt
Jules Cohn Botea
Este sugerat un
personaj venerabil, supraviețuitor al unor vremi demult apuse. Poemul va fi
apreciat, cu siguranță, de pescarii și vânătorii în vârstă, care își pot
înflori poveștile cât vor. Inclusiv vânătorii de fuste.
Pe de altă parte, se simte și un strop de nostalgie și părere de rău, ca urmare a dispariției "martorilor".
Dumnezeu
îi ia
doar pe
cei buni și dotați -
mă mir
c-am... scăpat
Jules Cohn Botea
Încă un exemplu de
autoironie. Din păcate, până la urmă, Dumnezeu și-a amintit de el și l-a luat
dintre noi. E drept, la o vârstă destul de înaintată.
La
lampa de gaz
s-au
scris capodopere -
cred
c-am să-mi cumpăr
Jules Cohn Botea
Aici, autorul se
dovedește un maestru al autoironiei. În realitate, la “lampa lui de gaz”, a creat multe capodopere, în
diverse genuri, inclusiv piese de teatru.
Mă
doare un genunchi -
dar
tot mergând mi-a trecut
...și
la celălalt
Jules Cohn Botea
Aici, epigramiștii
vor remarca o tehnică de-a dreptul epigramatică - poanta surpriză din ultimul
vers, care te lasă o secundă cu gura căscată, după care izbucnești în râs.
Surprinzător
o poză foarte veche
pretinde că sunt eu
Jules Cohn Botea
Mă regăsesc atât de mult
în acest poem, încât l-am folosit ca motto la cel mai recent volum de proză, “Șaia
pipenu”, un volum în care alternează povestirile cu caracter autobiografic cu
cele de ficțiune.
Sunt
tare bolnav.
Voi
lua medicamente
să mor
sănătos!
Jules Cohn Botea
Poemul a primit în 1997 Premiul Orion pentru “Cel mai bun senryu al anului”.
Într-un fel, e cel care m-a hotărât să-mi încerc puterile în senryu. Nu e o
simplă glumă versificată, e un îndemn la o viață moderată, pentru a-ți păstra
puterile până în ultima clipă. Să nu uităm că autorul a fost medic.
Vântul
năprasnic
mi-a
golit prunii de flori -
s-a
dus țuica mea...
Jules Cohn Botea
Poemul a apărut în volumul “Zâmbete
în stil japonez - senryu & kyoka”. Deci autorul l-a considerat senryu. Dar
spuneți și dumneavoastră, are kigo, are kireji, e haiku sau senryu?
Nu e o întrebare, ci o invitație către cititor de a alege singur.