sâmbătă, 6 octombrie 2018

Haikuul zilei -- 6 octombrie 2018



luna de gheață - 

bătrânul solomonar 
taie o felie


(Valeria Tamaş)


Da, acest poem "ne scoate din rutina vietii cotidiene".Mai precis, autorul are, pentru un moment, acces la o alta treapta a lumii in care lucrurile se fac si se desfac. Astfel, luna de gheata, cu rol de guvernator asupra constiintei, starilor emotionale, perceptiilor senzoriale, ]ntr-o alta dimensiune a lumii, este la randul ei transformabila.


Solomonarul, un mic kami local (daca pot spune asa fara sa supar)-prin definitie, stapanitorul fenomenelor meteorologice- este cel ce poate stavili, declansa, anula un fenomen de acest ge. El "taie o felie din luna de gheata" pentru ca este singurul care are stiinta diminuarii sau cresterii puterii lunii de gheata. Sigur, aici se poate interpreta nu atat ca poetul urmarea o diminuare a elementelor care "limitau creativitatea" caci nu cele cinci silabe limiteaza ci incarcatura lor, puterea evocatoare a imaginii continute este cea care limiteaza posibilitatile de expresie. Si-atunci, poetul coplesit de aceasta incarcatura, el insusi "calator intre lumi" primeste un moment de gratie in care ii este ingaduit sa vada, in laboratorul fiintelor subtile, cum " se ajusteaza" acea putere coplesitoare. Haiku-ul acesta pare sa fie scris dintr-o singura miscare de penel, intr-un moment de libertate completa.


joi, 4 octombrie 2018

HAIKUUL ZILEI -- 4 OCTOMBRIE 2018

furtună în port - 
în seara asta pe val 
saxofonistul

(Luminița Petrea)

„Furtună în port” este doar ce se resimte la mal. Dar unii, în ambarcațiunile lor, sînt departe în larg.
Partea a doua profită de localizarea portului și, prin prezența saxofonului, ne introduce într-o tavernă. Unde furtuna, surdinizată, e și ea prezentă prin prestația muzicantului. Saxofonistul este „pe val” și ca oportunitate, și ca interpretare. El transfigurează valurile mării în valuri de emoție.

miercuri, 3 octombrie 2018

Haikuul zilei -- 3 octombrie 2018

păpădie-n vânt –
cum se agaţă de ea
o mămăruţă!


Pop Anghel 

O imagine de o desăvîrşită delicateţe: o gîză minusculă coborînd cu paraşuta sau evoluînd cu parapanta unei seminţe de păpădie. Cuvintele se agaţă, în asemenea circumstanţe, arată mai curînd o prindere nesigură de ultimă instanţă cu un fel de speranţa deznădădjduită.

luni, 1 octombrie 2018

HAIKUUL ZILEI -- 1 OCTOMBRIE 2018


lacul albastru –
tulburînd cerul
cu pietricele


Ailoaei Cristina


     

        Ceea ce impresionează în mod deosebit este simplitatea şi lejeritatea cuplării unor cuvinte lunecînd atît de nepretenţios dintr-o limbă în alta ca şi cum haiku-ul ar fi doar o limbă universală a gesturilor. Cuvintele nu fac niciun efort stilistic special, apelînd la cine ştie ce acrobaţii verbale caracteristice vreuneia din cele două limbi, pentru a nota acea fascinaţie - reverie şi impuls ludic (poate un pic blasfemator) totodată - a celui care aruncă pur şi simplu cu pietricele în lac. O joacă neînsemnată dacă în lac nu s-ar oglindi totuşi cerul - albastru. Să certe copilul lacul, să tulbure cumva seninătatea cerului? Copilul desigur, pentru că gestul relevă candoarea oricui simte tentaţia de a sparge oglinda apei şi se dedă cu toată voluptatea acestui joc. Nevinovat oare?